În cadrul unei declarații de presă de duminică, 21 decembrie, președintele României, Nicușor Dan a prezentat o serie de observații privind starea sistemului judiciar pe baza unor materiale transmise de magistrați (sinteza poate fi citită aici) și a propus organizarea la începutul lunii ianuarie 2026 a unui referendum al magistraților, care să răspundă la o singură întrebare: „Consiliul Superior al Magistraturii acționează în interes public sau acționează în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”. Dacă va rezulta că majoritatea magistraților crede că CSM nu lucrează în interes public, atunci „va pleca de urgență”.
• În mod sigur această inițiativă a președintelui va genera multe critici. Una la îndemână este: în ce măsură reprezintă probe împotriva CSM opinia majorității magistraților? Majoritatea nu ocupă funcții relevante în sistemul judiciar, deci o înlăturare a actualei conduceri poate fi o oportunitate pentru cei cu funcții mici în sistem; așadar, votul ar putea fi oportunist pentru cei mai mulți.
Pe de altă parte, cât de serioasă este o astfel de inițiativă? Are bază legală? Are vreun precedent în lumea Occidentală? Poți face schimbări profunde ale sistemului judiciar, nu pe baza analizei legislației și a practicilor, ci a unui vot?
• Problemele din sistemul judiciar, așa cum au fost reflectate de presă în ultimii ani, sunt enorme: anchete care durează ani, activitatea redusă a parchetelor (a fost individualizată activitatea DNA), decizii bizare ale instanțelor, prescrierea - ca metodă „clasică” de a „rezolva” cazuri grave de corupție, infrastructură deficitară (lipsa sălilor de judecată), supraîncărcarea procurorilor și judecătorilor, conflicte în aplicarea legii între recomandările europene și ale CCR șamd. Aceste probleme și multe altele nu vor fi rezolvate prin referendum.
• Nicușor Dan a precizat că foarte puțini magistrați vor participa la discuțiile de mâine de la ora 10.00 de la Palatul Cotroceni: „20 de magistrați în nume individual și 20 în numele unor organizații”. Discuțiile vor fi publice. Unii magistrați vor să se întâlnească separat și în altă zi cu președintele, pentru a evita să fie identificați de presă sau alte persoane.
• Concluzii trase în urma analizei sesizărilor scrise transmise de magistrați către președinție:
- sunt oameni în sistem în corpul magistraților care nu promovează pentru că au avut opinii critice față de CSM, conducerea instanței.
- unele probleme vin din lege: cine face parte din conducerea instanțelor (rolul președintelui instanței este decisiv, pentru că el numește vicepreședinții și ceilalți membri ai organelor de conducere, iar asta are influență ulterior asupra promovării la instanțele superioare) și modul în care se fac delegări, detașări - aspecte care ar trebui să fie mult mai precis formulate.
- inspecția judiciară are o atitudine discreționară.
- în genere, sesizările conturează ideea că o serie de magistrați, din CSM și conducerea instanțelor, nu lucrează în interes public, ci „în interesul unui grup pe care-l constituie”. Promovările, inclusiv la ICCJ, s-au făcut „criterii de obediență” față de grupul care conduce justiția.
• Președintele a prezentat și o propunere a unui procuror pentru fapte cu pedeapsă redusă, unde făptuitorul recunoaște fapta, să existe o procedură rapidă, simplificată, care să permită degrevarea magistraților de cazuri simple.