De la 1 aprilie 2026 până la 31 martie 2027, statul menține un mecanism de control al costului gazelor pentru consumatorii casnici, dar îl restructurează față de schema actuală de plafonare. Statul nu mai fixează un preț maxim general în factură, ci impune reguli prin care furnizorii calculează prețul final.
Prețul pe care consumatorul îl va plăti este cel mai mic dintre:
• prețul din contractul actual, sau
• prețul calculat conform formulei reglementate.
Formula de calcul a prețului gazelor naturale include:
• costul de achiziție al gazului,
• costul de furnizare,
• tarifele reglementate pentru transport și distribuție,
• TVA și accize.
Producătorii români sunt obligați să vândă o parte din gaz la un preț fix, stabilit la 110 lei/MWh, pentru furnizorii care livrează către gospodării și centrale termice, astfel încât să existe materie primă mai ieftină disponibilă.
Marja de furnizare (profitul comercial al furnizorilor) este limitată la 15 lei/MWh, ceea ce reduce posibilitatea de creșteri libere ale tarifelor.
Furnizorii vor trebui să își umple depozitele de gaze până la cel puțin 90 % din capacitate înainte de sezonul rece, pentru a preveni lipsurile și creșterile bruște de preț.
Sancțiunile pentru neconformare pot ajunge la penalizări între 1 % și 5 % din cifra de afaceri anuală, cu limite suplimentare pentru companiile noi.
Pe scurt, mecanismul care se va aplica de la 1 aprilie 2026 înlocuiește plafonarea clasică, cu o schemă în care statul păstrează controlul asupra principalelor componente ale prețului, oferind protecție consumatorilor, fără intervenții directe asupra valorii finale.
Sursa: Economedia