Ideea că autodepășirea presupune sacrificiu constant și autodisciplină severă este adânc înrădăcinată în cultura populară. Totuși, cercetările recente din psihologia motivației arată că această abordare este nu doar ineficientă, ci chiar contraproductivă. Datele indică un fapt simplu: plăcerea imediată este esențială pentru menținerea obiceiurilor pe termen lung.
• Analiza se bazează pe teoria autodeterminării, care diferențiază între motivația intrinsecă, bazată pe plăcere, interes și satisfacție, și motivația extrinsecă, legată de beneficii viitoare sau presiuni externe. Deși obiectivele extrinseci par mai „raționale”, ele nu susțin perseverența.
• Un studiu publicat în 2025, coordonat de Kaitlin Woolley, a urmărit 2.000 de persoane timp de 12 luni, analizând rezoluțiile de Anul Nou. Rezultatul este clar: nivelul de plăcere și implicare anticipată a fost cel mai bun predictor al continuității. Importanța sau utilitatea percepută a obiectivului nu a influențat semnificativ rezultatul.
• Participanții au demonstrat o eroare de judecată recurentă: au presupus că succesul depinde de valoarea pe termen lung a obiectivului, nu de satisfacția oferită de activitățile zilnice necesare atingerii lui.
• Cercetarea arată că motivațiile intrinseci și extrinseci pot coexista, dar cheia este adaptarea procesului. Alegerea unor activități echivalente ca efect, dar mai plăcute, crește șansele de reușită. De exemplu, o persoană care evită alergarea poate obține aceleași beneficii prin patinaj sau înot.
• O strategie eficientă a fost testată de Katy Milkman într-un experiment de o lună, în care studenții au fost mai consecvenți la sală atunci când exercițiile erau asociate cu audiții plăcute, precum cărți audio.
• Concluzia este aceea că schimbarea durabilă nu se construiește prin renunțare continuă, ci prin integrarea plăcerii în efort. Autodisciplina funcționează cel mai bine atunci când nu luptă împotriva plăcerii, ci o folosește.
Sursa: The Guardian