După un sfert de secol de negocieri, Uniunea Europeană și blocul Mercosur au ajuns la un consens asupra celui mai amplu acord comercial din istoria Europei. În așteptarea aprobării Parlamentului European, documentul, aprobat de Consiliul UE, deschide drumul spre o zonă de liber-schimb care va cuprinde peste 700 de milioane de consumatori din Europa și America Latină. Impactul economic estimat – un plus modest de 0,05% pentru economia UE până în 2040 – este eclipsat de bătăliile politice care au însoțit negocierile și de redistribuirea evidentă a beneficiilor între sectoare și state.
• În România, acordul este criticat de George Simion, președintele AUR, care crede că reprezintă „o trădare a fermierilor din toată Europa”. Asta în timp ce Meloni, în teorie un aliat al lui Simion, susține acordul.
De asemenea, și PSD, printr-un comunicat de presă, s-a aliniat la poziția AUR, acuzând Ministerul de Externe și cerând explicații prim-ministrului român, Ilie Bolojan.
Președintele României a confirmat că România a votat pentru acord.
Ce este Mercosur?
Mercosur este blocul economic sud-american creat în 1991 prin Tratatul de la Asunción și reunește patru state membre cu drepturi depline: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Acestea formează nucleul zonei de liber-schimb și participă direct la mecanismele de decizie și de integrare economică.
Venezuela a aderat în 2012, însă a fost suspendată în 2016 din cauza încălcării angajamentelor democratice și comerciale. Suspendarea rămâne în vigoare, astfel că țara nu participă în prezent la procesele oficiale ale blocului.
Pe lângă membrii de bază, Mercosur include și o serie de state asociate, care nu au drept de vot, dar sunt integrate în acorduri comerciale sectoriale. Printre acestea se află Chile, Peru, Columbia, Bolivia (aflată în proces de aderare ca membru cu drepturi depline), Ecuador, Guyana și Surinam. Aceste țări nu fac parte din uniunea vamală, dar au relații comerciale preferențiale cu blocul.
De asemenea, Mercosur are și observatori, cel mai important fiind Noua Zeelandă, care participă la unele discuții și proiecte, fără a avea rol decizional sau obligații comerciale extinse.
Câștigători: de la Meloni la industria auto germană
Giorgia Meloni, prim-ministra Italiei, iese întărită. Amenințarea cu alinierea la veto-ul francez a funcționat ca instrument de presiune, Roma obținând garanții suplimentare pentru fermieri și promisiuni de finanțare europeană. Concesiile pot fi prezentate acasă drept un succes strategic, iar Italia apare ca partener responsabil, în ciuda blocajului de ultim moment.
Industria auto germană este un alt beneficiar clar. Tarifele ridicate impuse în prezent în statele Mercosur – 35% pentru automobile – vor scădea treptat, deschizând piețe solide pentru producători precum Volkswagen și BMW. Tranziția va fi însă graduală, în special la cererea Braziliei, care își protejează propria industrie. Vehiculele electrice primesc tratament preferențial, un capitol sensibil pentru companiile europene ce încearcă să recupereze terenul pierdut global.
Ursula von der Leyen poate marca un succes diplomatic. Obținerea majorității calificate a necesitat concesii masive, inclusiv un pachet de 45 de miliarde de euro pentru fermieri, dar acordul reconfirmă capacitatea UE de a încheia tratate comerciale majore într-un moment în care pare depășită de dinamica SUA și China.
Fermierii europeni, în ciuda retoricii alarmiste, sunt mai degrabă protejați decât expuși. Cotele stricte pentru carne și produse agricole limitează importurile din America de Sud, iar produsele europene cu denumire protejată – ca parmezanul sau vinurile franțuzești – beneficiază de acces extins pe piață. Sprijinul financiar suplimentar consolidează poziția sectorului în interiorul blocului.
Perdanți: Macron, Trump și Beijing
Emmanuel Macron iese șifonat. Opoziția constantă față de acord, alimentată de presiunea fermierilor francezi, nu a reușit să blocheze votul. Eșecul slăbește și mai mult autoritatea liderului francez într-un context politic intern complicat.
Donald Trump pierde un argument geopolitic. În timp ce SUA favorizează abordări tranzacționale și presiune unilaterală, Bruxelles-ul demonstrează că poate construi alianțe comerciale de amploare cu parteneri strategici. Acordul consolidează poziția președintelui brazilian, Lula da Silva, un adversar clar al vechii administrații americane.
China, la rândul său, pierde avantajul acumulat în America Latină în ultimii ani. Reducerea taxelor pentru produse europene exercită presiune pe exporturile chineze, iar intensificarea cooperării politice UE–Mercosur poate limita influența Beijingului în regiune.
Amazonul: marele învins
Zona ecologică sensibilă rămâne expusă. Cererea crescută de carne poate accelera defrișările din Amazon, chiar dacă acordul include clauze privind combaterea tăierilor ilegale și respectarea Acordului de la Paris. Presiunea economică asupra pășunilor și exploatărilor agricole riscă să depășească mecanismele de supraveghere prevăzute în tratat.
Prin urmare, Acordul UE–Mercosur este un compromis dificil, cu beneficii comerciale moderate și implicații politice majore. Statele membre și sectoarele economice se repoziționează, iar negocierile interne arată că politica agricolă rămâne centrul de greutate al UE. În plan geopolitic, Bruxelles-ul recâștigă vizibilitate, dar rămâne sub presiune: viitorul acordului va depinde de modul în care va reuși să echilibreze avantajele economice cu protecția mediului și stabilitatea politică internă.
Sursa: Politico