La începutul invaziei din februarie 2022, Rusia părea o putere militară net superioară, pregătită să înfrângă rapid Ucraina. Realitatea s-a dovedit opusă: ofensiva s-a împotmolit, trupele ruse au fost respinse, iar imaginea unei armate moderne s-a prăbușit.
Dar când forțele ucrainene au lansat contraofensiva, mulți analiști au crezut că Rusia e în pragul colapsului. Dar forțele ruse au rezistat și, în locul prăbușirii, a început un amplu proces de învățare și adaptare.
Notă: Prezentul articol este o sinteză a unui amplu articol publicat în Foreign Affairs, intitulat „How Russia Recovered. What the Kremlin Is Learning From the War in Ukraine”, de Dara Massicot, Carnegie Endowment for International Peace.
După primele luni de haos, Kremlinul a declanșat un program sistematic de analiză a experienței de luptă și extragere a unor lecții învățate. În 2022, ofițeri și cercetători au fost trimiși direct pe front pentru a observa operațiile militare, a colecta date și a elabora rapoarte. Acestea au fost evaluate, centralizate și distribuite între statul major, academiile militare, fabricile de armament și centrele de cercetare. Rezultatul: un ecosistem de învățare care conectează armata, industria de apărare, universitățile și sectorul tehnologic.
Prin 2023, armata rusă începuse să-și reformeze antrenamentele, tacticile și structurile de comandă. Au fost revizuite manuale de luptă, reorganizate lanțurile logistice și adaptate strategiile la noul tip de conflict. S-au înființat comisii specializate pentru integrarea lecțiilor de pe front, iar conferințele tematice și atelierele între militari și industriași au devenit o practică regulată.
În primul an de război, echipamentele rusești s-au dovedit defectuoase – până la 30% dintre sistemele electronice de război aveau defecțiuni majore. În timp, presiunea frontului a forțat industria să se transforme. Guvernul a relaxat reglementările, a scurtat ciclurile de cercetare-dezvoltare și a trimis ingineri civili în zonele ocupate pentru a testa și repara echipamente.
Kremlinul a integrat universitățile și start-upurile tehnologice în complexul militar-industrial. Noile firme dezvoltă drone, sisteme de bruiaj și arme adaptate condițiilor specifice din Ucraina. Un exemplu este unitatea „Rubikon”, care experimentează tacticile de utilizare a dronelor, transformând un punct slab într-un domeniu de forță.
Vehiculele de luptă au fost echipate cu blindaje suplimentare și motoare îmbunătățite, iar munițiile ghidate au devenit mai precise. Datorită acestor evoluții, apărarea ucraineană întâmpină dificultăți tot mai mari în interceptarea dronelor și rachetelor, în timp ce atacurile rusești au devenit mai complexe și coordonate.
Experiența pe câmpul de luptă a schimbat profund și formarea soldaților. Rusia a introdus sesiuni de instruire suplimentară pentru ofițerii tineri, axate pe recunoaștere, orientare, folosirea dronelor și medicina de campanie. Se pune accent pe comanda autonomă a micilor unități de asalt, o decuplare de modelul ierarhic rigid al armatei ruse.
Simulatoarele au fost modernizate, iar dronele sunt folosite și în timpul antrenamentelor pentru a evalua performanțele. Totuși, programele rămân inegale: unii recruți ajung pe front insuficient pregătiți, iar centrele de instruire nu reușesc mereu să țină pasul cu adaptările de pe câmpul de luptă.
În ciuda progreselor, armata rusă continuă să sufere de probleme cronice: disciplină precară, comandă deficitară, abuzuri interne și lipsă de coordonare între unități. Recomandările pentru reformarea controlului calității sau îmbunătățirea medicinei de campanie sunt adesea ignorate. Cazurile de infecții cauzate de practici medicale primitive ilustrează decalajul dintre teorie și realitate.
În plus, trecerea la tactici bazate pe unități mici are costuri enorme în vieți omenești. Fără formațiuni mari de asalt, aceste echipe nu pot cuceri și menține teritorii vaste, dar Kremlinul insistă asupra unui război de uzură.
Rusia pare pregătită să extragă maximum din această experiență. Oficialii discută deja o reformă strategică pe termen lung, până în anii 2030, pentru redefinirea concepțiilor operaționale, a achizițiilor și a doctrinei. Accentul cade pe drone, sisteme autonome și inteligență artificială – tehnologii văzute ca decisive în războaiele viitorului.
Moscova investește în IA militară, dorind ca sistemele sale de comandă și armele hipersonice să devină parțial autonome. Deși sancțiunile și lipsa accesului la componente avansate limitează progresul, direcția e clară: o armată orientată spre robotică și automatizare.
Transformarea Rusiei într-o „organizație care învață” ar trebui să îngrijoreze Occidentul. Deși armata rămâne imperfectă și vulnerabilă la corupție și indisciplină, procesul său de adaptare este real și constant. Experiența dobândită în Ucraina este deja împărtășită cu China, Iran și Coreea de Nord, ceea ce anunță un nou val de convergență militară între regimurile autoritare.
Pentru SUA și Europa, lecția este clară: nu trebuie să uite de acest război, ci să-l studieze. NATO trebuie să-și accelereze propria analiză a conflictului, să investească în drone, apărare radioelectronică și instruire modernă.
Rusia a început războiul nepregătită, dar îl va încheia cu o armată reformată, mai adaptabilă și mai orientată spre tehnologiile emergente. Războiul a modelat-o, iar capacitatea de învățare pare să fi devenit cea mai periculoasă armă a sa.
Sursa: ForeignAffairs