Migrarea tinerilor nu mai este un fenomen marginal, ci o tendință structurală care redesenează societățile. Mai multe sondaje internaționale arată că pentru noile generații mobilitatea, înțeleasă ca libertatea de a trăi și munci oriunde, este mai importantă decât dreptul de vot sau atașamentul față de identitatea națională.
• Datele din SUA sunt sugestive: 70% dintre cei născuți între 1945 și 1964 consideră naționalitatea foarte importantă pentru identitatea lor, procentul scade la 60% pentru generația X și la doar 45% pentru mileniali. Cu cât generația este mai tânără, cu atât legătura simbolică față de națiune se estompează. În paralel, tinerii au votat majoritar împotriva Brexit și au susținut în proporții mai mari candidați anti-populiști în alegerile din SUA.
• Factorii economici amplifică fenomenul. Prețurile locuințelor au crescut cu peste 30% în ultimul deceniu în numeroase țări europene, iar creditele ipotecare pe 25–30 de ani sunt percepute ca limitative. Rata fertilității în Uniunea Europeană, de aproximativ 1,5 copii per femeie, indică amânarea deciziilor de stabilitate.
• Cartea „Move”, a lui Parag Khanna, argumentează că naționalismul rigid accelerează plecarea tinerilor. Exemplele recente confirmă această idee. După declanșarea războiului din Ucraina, sute de mii de tineri ruși au părăsit țara pentru a evita mobilizarea. În multe state europene, sondajele arată o disponibilitate redusă a tinerilor de a participa la conflicte armate.
• În acest context, migrarea devine pentru tineri o strategie de adaptare, nu un act de ruptură. Linia de diviziune nu mai este geografică, ci generațională.
Sursa: Contributors